- semãnãtoáre
- I.(maşinã) s. f., g.-d. art. semãnãtórii; pl. semãnãtóriII.(persoanã) s. f., g.-d. art. semãnãtoárei; pl. semãnãtoáre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
semãnãtoáre
Look at other dictionaries:
semănătoare — SEMĂNĂTOÁRE s. (agric.) (reg.) mărcătoare. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime semănătoáre (maşină) s. f., g. d. art. semănătórii; pl. semănătóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic semănătoáre (persoană) s … Dicționar Român
mărcătoare — MĂRCĂTOÁRE s. v. semănătoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
semăna — SEMĂNÁ2, sémăn, vb. I. intranz. 1. A avea trăsături, calităţi, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna. ♢ expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucăţică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a… … Dicționar Român
semănariţă — semănáriţă, semănáriţe, s.f. (înv.) semănătoare. Trimis de blaurb, 07.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
